Cine și de ce

Salut, sunt Victor Potra.

Despre mine nu sunt prea multe de spus. Scriu, nu am publicat pe hârtie și sunt interesat de cultură, de istorie, de cunoaștere și de joacă intelectuală. Dacă se poate, de bună calitate. Am 40 și ceva de ani, și am hotărât ca ultima parte a vieții să o dedic curiozității  și neliniștilor mele spirituale. Mai multe detalii despre ce am făcut în ultimul timp puteți găsi aici, pe profilul de Gravatar.

Acest blog este dedicat unor informații mai mult sau mai puțin inedite peste care am ajuns să-mi arunc ochii în ultimul timp.  Am avut norocul să am de curând acces la câteva arhive, precum și la câteva texte sau cărți care adesea prezintă fapte sau ipostaze nu tocmai cunoscute, privind cele mai diferite subiecte.

Câtă lume cunoaște de exemplu activitatea diplomatică a lui Lucian Blaga? Și că el a definit practic standardul de redactare a rapoartelor de informare diplomatică pentru presă prin trimiterea unor materiale excepționale, care erau solicitate de mai multe centre de putere din România interbelică?

Câți știu cu adevărat ce bătălii spectaculoase și dramatice a dus Titulescu pentru România în aceeași perioadă dintre cele două războaie mondiale? De exemplu duelul cu contele Apponyi de la Liga Națiunilor, în chestiunea optanților maghiari din Ardealul proaspăt unit cu România în 1918.

Câți știu cine a fost profesorul George Potra, istoricul Bucureștilor și bunicul meu? Și ce arhivă imensă a lăsat în urma sa, deși numeroase documente, tablouri, opere de artă sau fotografii le-a „vândut” forțat statului, în perioada comunistă.

Acest site nu este unul tematic și nici nu va fi unul foarte organizat sau cu un conținut orientat pe anumite subiecte. Este o modalitatea mea proprie de a mă împotrivi entropiei care aduce uitare în cultură și spirit.

Căutând pe internet diverse subiecte care țin de istorie sau cultură, am constatat odată mai mult cât de prost stau românii la acest capitol. Fără să fac o diatribă despre delăsare aici, am hotărât să pun cât mai multe informații, dintre cele la care am acces, pe web. Aceasta și în încercarea de a eluda dispariția fizică care amenință unele materiale. În plus, cu tot respectul și dragostea pentru cartea tipărită, prezența pe internet a multor informații este necesară atât pentru diseminare cât și pentru informare. Nu toți avem acces la cărțile care ne-ar interesa, sau pur și simplu unele materiale nu mai au acces la tipar în această lume turbată.

În final, nu rămâne decât să sper că veți scotoci cu plăcere în „cutia mea cu vechituri”, și că veți spune și altora că aici pot găsi povești și imagini despre timpuri trecute și oameni care au fost.