Săcuieu, 1986. George Potra cu soția sa, Ana Potra.
În 1985 și 1986 am fost împreună cu bunicul meu, istoricul George Potra, în Ardeal, la Săcuieu. Ultimele case construite în secolul XIX urmau să fie demolate. Cu un Smena și cu câteva filme Azomureș, am colindat Săcuieul încercând să facem ceea ce George Potra a făcut încă din anii ’30 pentru București: să salvăm în imagini, pentru memoria noastră culturală, o ipostază a spațiului și tradițiilor românești.
Săcuieu, 1986. George Potra și descendenții săi pe linie masculină. De la stânga la dreapta: Victor Potra (nepot), George G. Potra (fiu), George Potra, Adrian Sandu (nepot).
Fotografiile de mai jos surprind imagini din gospodăria tradițională din Săcuieu, cu o arhitectură specifică economiei de tip pastoral-agricol.
Mai întâi două case țărănești vechi, construite în a doua jumătate a secolului XIX. Acoperiș din paie, pereți din bârne de lemn, tencuiți cu pământ amestecat cu paie tocate mărunt peste care se zugrăvea. Prispa din lemn este o caracteristică a caselor din zonă care s-a păstrat până în ziua de azi. Casele aveau trei încăperi: tinda, cămara și camera de locuit. Să nu uităm că aici locuiau uneori familii cu 4 – 5 copii.
Săcuieu. Casă românească din secolul XIX. Fotografie din 1986.
Săcuieu. Casă românească din secolul XIX. Fotografie din 1986.
Săcuieu. Casă românească din secolul XIX. Fotografie din 1986.
În următoarea fotografie se pot observa bârnele rotunde care ies din tencuială, pe la colțuri și în mijlocul peretelui din spate.
Săcuieu. Casă românească din secolul XIX. Fotografie din 1986.
În această imagine se poate observa structura casei, sub tencuiala căzută: bârne de lemn cu spațiile umplute cu pământ.
Săcuieu. Casă românească din secolul XIX. Fotografie din 1986.
Apoi o șură (grajd) veche, datând de la sfârșitul secolului XIX, construită de asemenea din bârne de lemn și acoperită cu paie. Se poate observa îmbinarea bârnelor, la colțuri, în „coadă de rândunică”. Casa din spate, deși are acoperișul renovat, este construită la începutul secolului XX, pe la mijlocul anilor ’20. Inițial casa era acoperită cu șindrilă de lemn.
Săcuieu. Șură (grajd) veche, datând de la sfârșitul secolului XIX. Fotografie din 1986.
Și, în fine un cuptor tradițional din pământ pentru copt pâine. Deși nu au fost demolate forțat, construcția de noi cuptoare de pâine a fost descurajată agresiv pe vremea comunismului, prin dezaprobarea manifestată de autoritățile locale față de „atitudinile mic-burgheze”. Cuptorul din imagine datează de dinainte de 1946 și a fost reparat de multiple ori. Un detaliu surprinde lemnele pregătite pentru foc, în așteptarea făinii care se obținea cu mare greutate pe atunci.
Săcuieu. Cuptor tradițional din pământ pentru copt pâine, prima jumătate a secolului XX. Fotografie realizată în 1986.
Săcuieu. Lemnele de foc pregătite pentru coptul pâinii. 1986
Acest material vine în completarea altui post despre Săcuieu, pe care îl puteți citi aici:
1985. Săcuieu, un capăt de timp.
Victor, nici nu ştii ce bucurie îmi faci cu postările de pe acest blog, mai ales cu cele despre Săcuieu. Fotografiile pe care le ai sunt comori de suflet, crede-mă, şi cred că anul care vine îţi voi solicita sprijinul în ceea ce urmează să facem la Săcuieu… sau cel puţin îmi place să cred că vom face. Hai, mai caută în sacul plin de amintiri ale bunicului tău, distinsul prof. dr. doc. George Potra şi mai bucură-mă! 🙂 Mulţumesc, Victor!
ApreciazăApreciază