BRÂNCUŞI – TITULESCU: Suflete pereche

BRÂNCUŞI – TITULESCU: Suflete pereche (descărcați volumul în format pdf / download)

Nicolae Titulescu la masa de lucru.

Constantin Brâncuși în atelierul din Paris.

Coperta „Brancusi – Titulescu”

Constantin Brâncuşi şi Nicolae Titulescu sunt întrupări ale uneia şi aceleiaşi spiritualităţi: matricea culturală românească.

Faptul că au fost creatori în zone diferite ale culturii şi civilizaţiei face ca asemănările dintre ei, paradoxal sau nu, să fie cu atât mai izbitoare. Dacă Brâncuşi a fost un creator în zona esteticului, Titulescu a fost creator în zona politicului. Ambii au fost ziditori de idealuri inovatoare, care la timpul lor au schimbat lumea. Relaţiile internaţionale şi diplomaţia mondială nu au mai fost aceleaşi după Titulescu, aşa cum sculptura nu a putut rămâne aceeaşi după Brâncuşi.

Ambii au fost genii născute din filonul oltenesc al spiritualităţii române. Nu numai că nu şi-au renegat această filiaţie, ci dimpotrivă, au afirmat-o la un nivel mondial. Au pus-o în valoare. Ascuţişul ca de sabie al conceptelor, specific Olteniei, este prezent atât în căutarea purităţii formei brâncuşiene, care face ca piatra să iasă din sine şi să devină idee pură, cât şi în puternica viziune titulesciană, care caută neobosit calea către triumful umanităţii, peste frontiere, confruntări sau ambiţii politice revanşarde.

Dacă Brâncuşi a visat să învingă încremenirea materiei, neîndoielnic Titulescu a fost vizionarul care s-a luptat pentru a zăgăzui vâlvătăile războiului.

Uimitoare sau nu, o asemenea unitate de spirit între un artist şi un om politic nu poate fi întâmplătoare.

În cartea de faţă ilustrăm această întâlnire sufletească prin trei materiale de excepţie.

Avem norocul să existe o relatare a întâlnirii dintre Brâncuşi şi Titulescu, desfăşurată în primăvara lui 1928, la Paris.

Scrise într-un stil memorialistic viu, apelând la o portretistică fidelă, paginile lui Vintilă Russu-Şirianu reuşesc să surprindă comuniunea aparent surprinzătoare de care vorbeam – cea între artist şi politician. Doar aparent surprinzătoare, pentru că ceea ce îi uneşte pe cei doi este năzuinţa comună pentru triumful geniului românesc în Europa şi în lume.

Al doilea material conţine cele mai relevante confesiuni brâncuşiene, extrase din antologia „Aşa grăit-a Brâncuşi”, editată de doamna Sorana Georgescu-Gorjan.

În aceste scurte note scrise de Brâncuşi abrupt, adesea metaforic, rădăcinile olteneşti ale sculptorului revin cu obstinaţie, deschizându-se spre cea mai largă universalitate. Lecţia lui Brâncuşi e mai actuală ca oricând: buna iubire de patrie nu înseamnă izolare, ci deschidere şi punere în valoare a genei creative a vetrei din care provii.

Al treilea material este unul dintre cele mai inspirate discursuri ale lui Titulescu, rostit la mitingul naţional de la Ploieşti din 3 mai 1915.

Creator în zona civilizaţiei – în sensul larg în care activitatea politică de nivel înalt este de interpretat ca efort civilizator – Titulescu realizează aici o pledoarie pentru românism înţeles ca matrice naţională care trebuie şi poate să ne asigure un loc de frunte între naţiunile lumii.

Toate cele trei materiale relevă excelenţa celor două mari personalităţi oltene, într-un context care leagă incontestabil spiritualitatea românească de cultura şi civilizaţia europeană.

În actualul context european intercultural, recuperarea unor asemenea vârfuri constituie una dintre căile integrării demne şi echitabile ale României în civilizaţia europeană. România şi, în cazul de faţă Oltenia, au şi ele ceva de oferit Europei. Personalităţi precum Brâncuşi şi Titulescu pot asigura un cert statut de egalitate al Olteniei cu regiuni similare ale mai „bătrânelor” naţiuni ale Europei.

Credem că cititorul, fie că este de limbă engleză, franceză sau română, va avea şansa să rămână mai bogat după întâlnirea cu aceste două suflete pereche.

Constantin Brâncuşi şi Nicolae Titulescu au ceva ce nu se pierde în timp: eroismul creaţiei dezinteresate, care îşi este sieşi răsplată. Gândirea lor ni se înfăţişează ca încă vie, garanţie a unei universalităţi a spiritului care ştie grăi româneşte.

BRÂNCUŞI – TITULESCU: Suflete pereche (descărcați volumul în format pdf / download)