Aprilie, 1935. Înmormântarea lui Panait Istrati.

Încă o fotografie unicat din colecția George Potra. O imagine din timpul procesiunii funerare care îl conduce pe Panait Istrati pe ultimul drum, în car cu boi, drapat cu scoarțe cu motive naționale.

Aprilie, 1935. Înmormântarea lui Panait Istrati.

La 16 aprilie 1935, Panait Istrati moare la sanatoriul TBC Filaret. Este înmormântat la cimitirul Bellu, fără serviciu religios. Nu știu exact data la care a avut loc înmormântarea, dar cred că la cel puțin 2 zile de la data morții, deoarece corpul scriitorului a fost expus o zi în capela cimitirului Bellu.

Iată cum povestește scriitorul şi publicistul Alexandru Talex despre moartea și înmormântarea lui Panait Istrati (interviu acordat lui Mugur Popovici și publicat în România Literară, nr. 48 din 2009):

„[…] în momentul morţii sale familia n-a avut posibilităţi financiare să-l îngroape, iar Regele şi Regina au oferit 40.000 de lei, graţie cărora acest om a putut să aibă un loc de veci. Deşi prietenul său, Demostene Botez, a dorit ca trupul să-i fie expus într-un loc public pentru ca cititorii să-i poată aduce un ultim omagiu, nici la Ateneu, unde s-au invocat motive de ordin politic, nici la Societatea Scriitorilor Români, care s-a dezis de el (s.n.), nici la Universul, unde exista sala de expoziţii, n-a fost posibil. Şi totuşi, s-a reuşit ca la Cimitirul Bellu să fie expus în capelă cu o zi înaintea înmormântării. Potrivit dorinţei sale, a fost îngropat cu un car cu boi, cu scoarţe naţionale, care a parcurs Bucureştiul de pe strada Paleologu, unde a locuit în ultimii ani ai vieţii, până la cimitir. Până şi copacii din jurul aleii de la Bellu au fost, în acea zi, plini cu oameni.”