Eveniment: In memoriam George G. Potra. Politica externa a Romaniei – provocarile unui secol de istorie.

sigla AOSR Logo Fundatia Dignitas

 

 

 

 

„In memoriam George G. Potra.

Politica externă a României – provocările unui secol de istorie”.

George-G.-Potra-(26-sept.2009)-email

Fundația Dignitas și Academia Oamenilor de Știință din România organizează joi, 31 martie, ora 17:00, evenimentul „In memoriam George G. Potra. Politica externă a României – provocările unui secol de istorie”. Alături de familie, prieteni, colegi, diplomați, istorici, universitari, personalități ale vieții academice și culturale, vom comemora personalitatea și opera lui George G. Potra, istoric și cercetător, publicist, autor al unui mare număr de lucrări științifice.

O parte dintre volumele publicate vor putea fi răsfoite la standul expozițional amenajat în cadrul evenimentului, cu sprijinul familiei – ediții de documente, monografii pe probleme de politică externă, lucrări de istorie politico-diplomatică, volume dedicate războiului rece, serviciilor secrete etc.

Vor lua cuvântul prof. univ. dr. Constantin Vlad (AOSR), prof. univ. dr. Corneliu Mihail Lungu (AOSR), prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, ambasador Paraschiva Bădescu, prof. dr. Georgeta Filitti, Radu Ciuceanu (INST), Adrian Dobre (FET), George Neacşu, colegi și jurnaliști.

Discuțiile vor fi moderate de prof. univ. dr. Ioan Scurtu, președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Oamenilor de Știință din România.

Evenimentul va avea loc la sediul Fundației Dignitas, str. Anton Pann nr. 21, sector 3, București.

http://www.strazibucuresti.ro/harta-strada-anton-pann-21.html

Vă rugăm să confirmați prezența la adresa office@fundațiadignitas.ro, până marți, 29 martie 2016.

Publicat în întâmplări., Cei ce au fost | 1 comentariu

George G. Potra va fi înmormântat duminică, 20 decembrie

In-memoriam-George-G.-Potra-2015
George G Potra va fi înmormântat duminică, 20 decembrie, ora 13:00, la Cimitirul Reînvierea (Colentina).

Istoricul este depus la Capela cimitirului.
Sâmbătă, 19 decembrie, ora 14:00, se va săvârși citirea „Stâlpilor”.

 

Publicat în Cei ce au fost, Uncategorized | 1 comentariu

George G. Potra a pășit întru neuitare

George G. Potra - 2009

În această noapte, în a șaptesprezecea zi a lui decembrie, inima lui George G. Potra a încetat să bată. După trei săptămâni de luptă acerbă, moartea i-a răpit trupul.

Ne rămâne spiritul său.

Născut din ardeleni de viță veche, el însuși păstrând vocația de ardelean în gând și faptă, George G. Potra a fost, înainte de orice, un luptător.

Ca istoric, s-a luptat pentru restituirea dreptului la medalie pe care îl are istoria națională.

Ca publicist, s-a bătut încă înainte de 1989, cu un sistem anchilozat, pentru recunoașterea valorilor culturale românești și pentru promovarea lor în lume.

Ca titulescolog, a dus o adevărată cruciadă pentru ca acea candelă națională aprinsă de Nicolae Titulescu să lumineze conștiința și memoria românilor și în această contemporaneitate, atât de corozivă pentru națiunile mici.

Ca tată, ne-a învățat, pe mine și pe sora mea, poate cel mai important lucru din această viață: să nu capitulăm niciodată, oricât ar fi sorții de potrivnici.

Alături de companioana sa de o viață, Ana Potra, a dus nenumărate și, adesea, neștiute bătălii pentru afirmarea spiritului național și cultural al României, pentru prezervarea și corecta recunoaștere a istoriei țării noastre și a rolului jucat de națiunea română în tulburata perioadă interbelică.

Fiecare victorie a adus la lumina zilei o carte, o conferință sau un eveniment cultural, ridicând stavilă în fața râului de ticăloșie ce vrea acum – spunea George G. Potra – să inunde, să corupă sufletul românesc.

Asemeni lui Titulescu, trădat și exilat din edificiul cultural al cărui arhitect fusese ani îndelungați, George G. Potra a continuat să lupte asemeni unui soldat care își face datoria până la capăt, chiar dacă a rămas singur.

Ultima sa carte – Nicolae Titulescu. Arhive pierdute. Dosarul unei recuperări – stă mărturiei a dârzeniei unui om care și-a înțeles și construit viața în numele datoriei de sânge și de suflet către națiunea română.

Premiul „NICOLAE TITULESCU” pentru Diplomație și Politologie, acordat de Academia Română în vara acestui an – așează laurii pe o frunte ce i-a meritat cu prisosință.

Istoricul, Prof. Dr. George G. Potra, va fi înmormântat în costumul de academician al Academiei Oamenilor de Știință din România, uniforma de luptă pe care a prețuit-o cel mai mult și care i se potrivește cel mai bine.

Ne vom lua bun rămas de la el duminică, 20 decembrie 2015, începând cu ora 13.00, la Cimitirul Reînvierea (Colentina), din București.

Rămas bun, tată, ne vom strădui să rodim în continuare, în numele tău și întru moștenirea lăsată de tine.

Victor Potra – 17 decembrie 2015

 

 

Publicat în Cei ce au fost | Etichetat , , | 15 comentarii

George G. Potra primeste premiul „NICOLAE TITULESCU”

Istoricul George G. Potra a primit din partea Academiei Române și a Marii Loji Naționale Premiul „NICOLAE TITULESCU” pentru Diplomaţie şi Politologie.
Premiul a fost acordat pentru lucrarea „Titulescu – după 50 de ani din nou acasă”, în cadrul Galei Premiilor Marii Loji Naționale din România, la Ateneul Român, pe data de 21 iunie 2015.

Premiu George G. Potra Academia Romana 2015

Publicat în Altceva-uri, întâmplări., Oameni, Video / Audio | Etichetat , , | 5 comentarii

Lansarea cărții „Nicolae Titulescu. Arhive pierdute. Dosarul unei recuperări”, de George G. Potra

BNR-135

Banca Naţională a României, împreună cu Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, vă invită la dezbaterea lucrării Nicolae Titulescu. Arhive pierdute. Dosarul unei recuperări de George G. Potra, editată de Centrul Cultural „Lucian Blaga“ şi al Fundaţia Culturală „Lucian Blaga“ – Sebeş.

Nicolae Titulescu. Arhive pierdute. Dosarul unei recuperări

Vor participa la dezbatere: Dan Berindei – academician; Titus Vîjeu – scriitor, publicist; George Apostoiu – diplomat, scriitor; Marian Ştefan – istoric, publicist; Mugurel Sârbu – preşedinte al Fundaţiei Culturale „Lucian Blaga“; George G. Potra – istoric, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

Moderator: Cristian Păunescu – consilier al guvernatorului BNR.

Evenimentul va avea loc miercuri, 17 iunie 2015, ora 17,00, la Institutul Bancar Român, în aula „Costin Murgescu“ din Aleea Negru Vodă nr. 3, intrarea A şi va fi urmat de un cocktail.

image003

Publicat în Altceva-uri, Cărți, Lansare carte | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Arhivele Titulescu. George G. Potra – Comunicare la AOŞR

80 de ani de existenţă a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România
(1935–2015).

AOSR-1935-2015În ansamblul manifestărilor ştiinţifice ocazionate de acest eveniment, în Sala Drepturilor Omului a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România s-a desfăşurat joi, 26 martie 2015, orele 16,00–19,00, Simpozionul ştiinţific cu tema Documentul – temelia scrierii istoriei, organizat de Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a AOŞR.

Profesorul George G. Potra, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, a prezentat comunicarea Identificarea, recuperarea şi valorificarea arhivelor Titulescu – necesitate şi realitate.

Câteva considerații ale profesorului George G. Potra privind problematica din jurul arhivelor Titulescu:

Nimeni nu poate risca să pună grăbit capăt demersului românesc consacrat descoperirii şi recuperării documentelor pierdute ale lui Nicolae Titulescu.
Unii vor spune, nu fără oarecare temei, că principalele documente ale activităţii sale politico-diplomatice sunt cunoscute şi că este greu de crezut că orice alte piese nou descoperite să poată da peste cap concluziile evidenţiate de ceea ce se află, direct sau indirect, la dispoziţia cercetătorilor români şi străini interesaţi de problemă.
Aşa fiind, mi se pare totuşi obligatoriu să angajăm eforturi de cercetare în zone care ascund posibile surprize.
De intuitivă evidenţă, dificultatea de a ajunge la ele – pe baza unor indicii privind relaţiile lui Nicolae Titulescu sau urmând intuiţii de cercetător – are în vedere numeroasele fonduri personale, voluminoase uneori, inventariate sumar adeseori, aflate în arhive de profil sau mari biblioteci din ţară şi de peste hotare, dar şi implicaţiile financiare pe care le presupune desemnarea de specialişti, cu profil istoric şi cu pregătire lingvistică.
Recuperarea firească şi adoptarea măsurilor de conservare biotehnice şi de prelucrare arhivistică a documentelor Nicolae Titulescu îşi urmează de ani de zile în România drumul firesc de publicare prin reviste de specialitate şi prin volume (culegeri) de documente, cu apariţii preocupant de rare.
Răspunderile în ambele direcţii, convergente, vor trebui reconfirmate sau asumate pentru a depăşi cât mai curând problemele blocante în desfăşurarea acestui demers de interes naţional.
Oricâte probleme economico-financiare confruntă sau vor confrunta societatea românească, acţiunea în această direcţie este o exigenţă ineluctabilă şi stringentă. Trag un semnal de alarmă ca student la şcoala unora dintre cei mai mari arhivişti români din secolul XX; ca fiu al unui mare colecţionar, care a făcut eforturi recunoscute de salvare şi editare de documente ţinând de domenii, evenimente şi personalităţi ale istoriei naţionale; ca truditor în ambele direcţii, timp de o jumătate de secol, ca martor al îndepărtării actualei şi viitoarelor generaţii, cu toate pericolele implicite, de înscrisuri pe suport clasic în favoarea civilizaţiei IT.
Nicio sumă nu va trebui considerată prea mare când este vorba de punerea la adăpost a documentelor Nicolae Titulescu.
Timpul nu are răbdare.
În aceste documente se regăsesc analize, judecăţi, previziuni.
Păstrătoare de „idei-baricadă“, aceste documente sunt purtătoare ale adevărului şi forţei noastre. Ele nu sunt doar mărturii ale trecutului, ci şi idei ale viitorului.

George G. Potra

Publicat în Altceva-uri, Video / Audio | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Apariţie editorială: Nicolae Titulescu. Arhive pierdute. Dosarul unei recuperări

Nicolae Titulescu. Arhive pierdute. Dosarul unei recuperăriLa împlinirea a 133 de ani de la naşterea lui Nicolae Titulescu, om de stat şi diplomat român de talie internaţională, unul din părinţii fondatori ai României Mari, profesorul George G. Potra, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, a publicat monografia Nicolae Titulescu. Arhive pierdute. Dosarul unei recuperări, 600 pagini şi 209 ilustraţii.

Această lucrare, ca şi Titulescu. După 50 de ani din nou Acasă, a apărut cu sprijinul Centrului Cultural „Lucian Blaga“ Sebeş şi al Fundaţiei Culturale „Lucian Blaga“ Sebeş.

Autorul fructifică o cercetare întreprinsă, de-a lungul mai multor ani, în arhive din ţară şi străinătate (Statele Unite ale Americii, Franţa, Elveţia ş.a.).

Redăm mai jos un fragment din Cuvântul  înainte al autorului.

Arhivele sunt unul din principalii depozitari de informaţii la care apelăm ca individ, comunitate, popor.

Ele reprezintă o formă de memorie la care ne ducem pentru cercetări de lungă durată sau pentru interese imediate.

Verificăm cvasicotidian rostul şi importanţa lor în societate.

Asumându-mi riscul de a mi se reproşa că exagerez, afirm că în orice evocare istorică, în orice evaluare contemporană şi în orice proiect de viitor nu putem ignora date şi idei păstrate în arhive ca premise ale oricărei construcţii materiale şi spirituale.

În lucrarea de faţă am încercat să răspund întrebărilor privind acele documente ale arhivelor lui Nicolae Titulescu răvăşite şi pierdute în lume timp de decenii.

Nicolae Titulescu păstra asupra-i, alături de note strict personale, nu puţine documente oficiale privind politica externă a statului român, elaborate atât înainte, cât mai ales în timpul cât a deţinut mandatele de ministru al Afacerilor Străine (1927–1928; 1932–1936).

Diplomatul român justifica o asemenea măsură – mult discutată la Bucureşti, aprobată de unii şi condamnată de alţii – prin necesitatea de a dispune prompt, în numeroasele sale călătorii şi întrevederi în străinătate, de acte esenţiale ale politicii externe româneşti.

Oricum ar fi, Nicolae Titulescu purta cu el prin Europa parte din aceste arhive, oficiale sau personale, în nişte cufere special amenajate, restul fiind depus temporar în unul sau mai multe seifuri la bănci sau la ambasade străine, la rudenii şi colaboratori apropiaţi. Citește în continuare

Publicat în Cărți | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

133 de ani de la naşterea lui Nicolae Titulescu

14 martie 2015, orele 11 – 12, Şcheii Braşovului.

Comemorare şi slujbă de pomenire făcută de Părintele Vasile Olteanu şi Părintele Gheorghe Chivu.

titulescu-scheii-brasovului-george-potra

Titulescu Scheii Brasovului George Potra 06

Titulescu s-a încoronat cu suferinţa de a fi trăit insomnia lângă destinele ţării.
Titulescu s-a destăinuit cu o sinceritate absolută, arătând că singurul său partid politic rămâne România.
Avem nevoie de Titulescu, de patriotismul şi europeismul său, de curajul şi imaginaţia sa, de spiritul său novator şi constructiv, de demnitatea şi dăruirea sa, de realismul şi poezia sa, de generozitatea sa, de capacitatea sa de a înţelege şi de a convinge.
Să dăm afară din templu idolii falşi şi să cinstim ideile lui Titulescu în Pantheonul spiritualităţii româneşti.
Călătorule, ori de câte ori ajungi în inima Transilvaniei, vino să te închini la mormântul său din Şcheii Braşovului, lăsând să-ţi scape o lacrimă întru neuitarea Geniului.

George G. Potra

Titulescu Scheii Brasovului George Potra 03

În imagine, de la drepta la stânga: George G. Potra; E. Ciubotaru; Gheorghe Chivu; Vasile Olteanu; Silvia Popa; Elena Chivu.

Publicat în Altceva-uri | Etichetat , , | 1 comentariu

Moştenirea lui George Potra – articol de Dumitru Bădiţa

Astăzi se împlinesc 108 ani de la nașterea istoricului George Potra.

Cutia cu vechituri a lu' Potra

                                           MOŞTENIREA LUI GEORGE POTRA

George Potra, 21 martie 1982 George Potra, 21 martie 1982

Pasionaţii de istoria Bucureştilor au citit, cu siguranţă, studiile lui George Potra. Cea mai cunoscută carte a lui se numeşte „Bucureştii de ieri” şi găseşti între coperte toată suflarea veacurilor care s-au rostogolit peste  urbe de la întemeierea ei. În evocarea minuţioasă a cercetătorului arhivelor, alaiurile domnilor fanarioţi bat la porţile oraşului, vizitii îşi mână trăsurile în noapte pe Podul Mogoşoaiei, case strălucitoare se prăbuşesc sub loviturile soartei şi altele se ridică peste ruinele lor, muzicanţi celebri concertează în grădini cu sclipici, boierii participă la şedinţe de spiritism, căpitanii bagă spaima în târgoveţi, mahalagii se bat cu ciomege. O lume dispărută, aproape uitată, la fel ca istoricul care i-a dat viaţa de plumb a tiparului.

1935. Casă veche, renovată, de pe strada Belvedere 81935. Casă veche, renovată…

Vezi articol original 2,793 de cuvinte mai mult

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cultura ca o șpagă

DNA ar trebui să ancheteze atât acordarea Premiului Național Mihai Eminescu, cât și activitatea conducerii Uniunii Scriitorilor din România.

Citește în continuare

Publicat în Altceva-uri | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

21 – 22 Decembrie 1989 prin ochii unui tânăr fotograf.

Lazăr Dinu este unul dintre relativ puținii fotografi care au fost pe stradă în București, în timpul revoluției. Cel puțin în primele zile, în 21, 22, 23 decembrie, când moartea pândea la fiecare pas.

Redau mai jos câteva dintre fotografiile lui de atunci, publicate pe contul său de Facebook, cu extrase din propriile sale comentarii. Alegerea formulărilor și grafiei aparține autorului postărilor și ține de un anume tip de estetică asumată (vă asigur că Dinu Lazăr știe extrem de bine limba română). Ca urmare, am hotărât să păstrez textele care însoțesc fotografiile în forma lor originală.

„In decembrie 89, evenimentele ma prinsesera ca fotograf la revista Femeia. Cum a plecat ceashca s-a facut sedinta in redactie si toata lumea, membri de sindicat si membri de partid, au format o organizatie fesene in care s-au inscris cu totii – sa sprijinim revolutia, tovarasi, cu toata energia noastra creativa.
Energia lor se consuma la redactie, in certuri infinite, pe cine sa dea jos si cine sa fie noua redactie; in timpul asta io eram pionul de sacrificiu – du-te nene si adu pulsul strazii, fotografiaza femei revolutionare, vezi cum mai e cu revolutia. Eram chitit sa fac niste poze de moda pe tancuri, dar incepuse sa se traga asa ca devenise prea riscant. Din 23 s-a murit pe banda rulanta, cimitirul si morga erau pline, era o atmosfera de cosmar si de razboi civil. Sigur ca am ilustrat asta cu varf si indesat, dar pe coperta la noul numar Femeia (se numea Femeia noua sau asa ceva) am observat siderat ca erau doar niste ghiocei care cresteau combinati cu poza unui copil si o poezea tampita despre noii zori – atata ii ducea mintea, cum o sa punem noi lupte si morti pe coperta, daca se supara toarasu’ iliescu.

Normal ca in prima saptamana cand am avut timp mi-am dat demisia si de atunci am fost patronu’ meu in ultimii 25 de ani.
A fost interesant, si bine si rau… asta e”.
Revista Femeia 1989
_________________________

„Pentru mine, aceasta imagine neclara si expusa de 2 ori (de frica) reprezinta chintesenta si viziunea acelor clipe astrale.
Cordonul de militieni si soldati inghesuia multimea, chiar dupa mitingul organizat de un bula (ar trebui sa cititi aici: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/cea-mai-proasta-idee-a-lui-ceausescu-un-miting-56955.html) si dintr-o miscare relativ ordonata, s-a transformat totul in focul de neoprit, la primele impuscaturi; imaginea este facuta cu un aparat de jucarie, fara vizare, si din cauza emotiei nu s-a tras filmul – avem 2 expuneri.
Imaginea de dinainte era ordonata si clara, iar asta arata sufletele care deja se inalta la cer – din cauza asta mi se pare o imagine fundamentala”.

21 decembrie 1989 primele impuscaturi

_________________________

„Veneau cativa si dinspre Romana, dar nu puteau ajunge la Universitate – taburi cu mitraliere pregatite, care au si tras – in sus, la intimidare – plus multi militieni din aia durii, mai in varsta, pusi pe ciomagit sau ucis”.

21 decembrie 1989. La Sala Dalles

_________________________

„Cam asta era atmosfera pe strada in nesigura zi de 21. Imi era cumplit de frica, o frica animalica, azi greu de inteles sau de explicat. Lumea incerca sa convinga pe tacutii militieni si eu ma gandeam ca nu degeaba aveau masca de gaze. Dupa ce ca evident organili nu agreau sa vada pe cineva facand poze, s-au trezit si jmekerii de la Europa Libera sa spuna ca securistii fac poze la manifestanti ca sa aiba material la procesele care vor urma; ei, dupa asta, a te plimba cu aparatul era moarte curata, toata lumea urla besmetica „securistu face poze, omorati-l”.
Din cauza asta nu prea sunt poze in istorie din dupa-amiaza de 21 decembrie 1989. Asta e. Sigur ca Europa Libera a fost un element hotarator in declansarea intregii serii de manifestari, dar asta cu aparatele m-a innebunit. Nu puteam face poze decat cu aparatul la sold, invelit in niste plase, sa nu se vada ce este”.

21 decembrie 1989. Oameni versus uniforme

_________________________

„La un moment dat, dupa amiaza, pe bulevard, soldatii cei pasnici au pus baionetele la akaemuri si au inceput sa pasasca amenintator spre multime. Atunci a inceput nasulia, multi au rupt-o la fuga – nu toti – si imbecilii din armata au inceput sa traga sporadic. La inceput, in aer. Multi au facut revolutia si de la geam, asteptand sa vada ce echipa castiga”.

21 decembrie 1989. Baionete si focuri in aer

_________________________

„Pe de o parte aia cu scuturi si akaemuri au inceput sharjarea in rapait de bastoane pe scuturi, pe de alta parte „elementele ostile comunismului” au pornit spre ei. Nu am vazut niciodata si nu am crezut vreodata ca poate exista atata curaj si atata determinare”.

21 decembrie 1989

_________________________

„Pe 22 dimineata, lucrurile se complica. Pe la 6 dimineata, la Universitate se spala de zor sangele si se aruncau in basculante resturile baricadelor; nici tipenie de om altfel. Pe Mosilor, doua gasti, de o parte si de alta a bulevardului, cu maciuci si haine de piele, se apuca sa sparga metodic geamurile magazinelor, fara sa ia nimic; la radio se vorbeste de grupuri de huligani care sparg si fura din magazine averea poporului.
Pe la 8, vad catre piata Rosetti o librarie cu o gramada de carti arse in fata, alea ale lu’ tovarashu, pazita de niste clasici tovarasi de la sectoru de partid (cred eu), ca sa nu revina golanii – daca ei au fost – sa fure si altceva. In rest liniste, o liniste de ti se spargeau timpanele.
Nimeni nu stia inca ce avea sa se intample”.

22 decembrie 1989

_________________________

„Pe 22 pe la pranz, dar inainte de a pleca ceashca si sinistra cu belicopteru, o tipa ardea de zor portrete cu iubitu si stimatu in fata la Primaria Sector 2, unde nu s-a tras nici un foc si unde era liniste. In mana avea o banda de mitraliera 7,62 si un cartus adevarat de mitraliera de tab (zicea ea) – arata lumii cu ce trasese dictatoru. Fatza ei si atitudinea nu prea rimau cu ce se intampla, dar astea sunt amanunte nesemnificative in iuresul evenimentelor. Glontul ala nu era nici de 7,62 nici de 14,5 ci undeva pe la mijloc. La armata la Vanju Mare nu am vazut asa ceva, o fi fost dar nu tin minte. Oricum banda era de un calibru si glontul de alta”.

22 decembrie 1989

_________________________

„Alta secventa in care sa vad un reprezentant al bisericii, intre 20 decembrie si 26-27 cand lucrurile incepura sa se linisteasca, nu am vazut – decat la cimitire, preotii care inmormantau pe cei veniti pe banda rulanta.
La biserica Coltei usile erau inchise pe 21 si multi si-au incercat in van scaparea acolo, asa cum a fost la toate bisericile din centru, inchise cateva zile, ferecate”.

Nota noastră: în imagine este părintele Galeriu, fotografia este făcută pe 22 decembrie, dimineața, înainte de fuga lui Ceaușescu.

Părintele Galeriu, decembrie 1989

_________________________

„In fatza la CC, 22 decembrie, pe la 11. Ceasca nu plecase, ceceul era inca imprejmuit de sergenti cu glontzu pe tzeava dar vizibil cu frici in priviri. Liniste. Nimeni nu stia ce va urma si totusi era un curaj nebun in aer. Astia sunt o mica parte din oamenii care aveau sa faca posibil sa se intample tot. Pe umerii lor s-au cocotzat feseneul si toti imbecilii care aveau sa duca nava de izbeliste. Vai de visele de atunci. Oricum, au fost niste adevarate clipe astrale ale omenirii. Totusi poporul asta merita mai mult”.

22 decembrie 1989

_________________________

„Dupa ce a decolat elicopteru’ si dictatoru cu sinistra plecara de la ceceu, scene de isterie uluitoare avura loc in Bucuresti. Toata lumea era fericita – dar fericit e putin spus – in aer plutea un extraordinar si unic sentiment de eliberare si de descatusare. Niciodata pana atunci si niciodata de atunci nu am simtit asa ceva.
Bun, a tinut doar cateva ore, dar a fost senzational. Lumea a dat navala pe bulevarde, oamenii s-au suit pe masini, cu drapele, si fluturand V-ul victoriei, au colindat orasul nebuni de fericire”.

22 decembrie 1989

_________________________

„Contraplanul imaginii cu Dacia venind. Cine zice ca romanii erau prost imbracati si nu aveau nici dupa ce bea apa nu stie ce spune. In scurt timp oricum zvonu’ ca apa e otravita de securisti a facut sa sporeasca zdravan consumul de alte lichide”.

22 decembrie 1989

_________________________

„Scene de o puritate uluitoare si de un romantism extraordinar s-au intamplat atunci, pret de 3-4 ore. A fost incredibil”.

22 decembrie 1989

_________________________

„Fratilor, care va sa zica tradatoru’ Milea – spuneau astia de la Radio cu voce grava, printre cantece patriotice – plecase sus dezonorand haina militara si refuzand sa le dea peste bot la „grupurile sporadice de anarhisti”, si cand colo pe strazi era o bucurie senzationala. La un moment dat am auzit inconfundabilul zgomot de senile in linistea apasatoare a orasului – si am inghetat.
Cand au aparut tancurile, pe la unshpce, cand nici vorba sa decoleze sinistrul, calarite de revolutionari, mi-am dat seama ca doar o baie de sange putea sa urmeze – ceea ce s-a si intamplat, dar abia seara – cu „teroristii tragand din toate pozitiile”, impotriva carora era o tampenie sa tragi cu tancul, cum scrie si la manualul de instructie tactica – doar facusem armata, ce naiba, si inca la Vanju Mare. Doar ca atunci credeam ca gata, uite, s-a terminat macelu si minunat ce o sa fie.
A fost pe dracu”.

22 decembrie 1989

_________________________

„Au fost momente de fericire, unice si imposibil de povestit sau de inteles mai tarziu.
A fost fericirea pe pamant.
Atat cat a tinut, adica putin”.

22 decembrie 1989

_________________________

„ … „armata e cu noi” si pe chestia asta scene incredibile se petreceau pe bulevard, intre piata Rosetti si Mosilor; doua tancuri plimbau victoriosii care erau aplaudati de multimea siderata. Intre cele doua „statii” se schimba garnitura si uite ca au fost multi care s-au dat cu tancul orele alea, in care elicopterul pleca”.

22 decembrie 1989

_________________________

„Incepand cu noaptea de 22 spre 23, s-a considerat ca portia de fericire […] a fost suficienta si au bagat practic tara in razboi civil. Cu ocazia asta castigau doi iepuri dintr-un foc; omorau pe cei care stiau prea multe si pe cei care erau prea revolutionari si indrazneau sa doreasca si altceva decat plecarea si judecarea rapida a lu ceasca.
Cei care au facut dezastrul au avut parte si au inca de mari onoruri, sunt eroi impreuna cu fraierii pe care i-au ucis, fura apoi presedinti, parlamentari, onorabili capitalisti.
„Numarul total al victimelor (morti, raniti, retinuti) depaseste, in prezent, cifra de 5000. Cele mai multe victime au fost in Capitala unde incepand cu din 22 decembrie 1989 au avut loc adevarate lupte de gherila urbana si rafuieli (uneori, personale) in care s-au folosit din plin munitie de razboi, de la gloante de pistol, la incarcaturi explozive de tun. In evidentele Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor (SSPR) sunt inregistrati 760 de retinuti, cu toate ca peste 3000 de persoane au reclamat in primele luni ale lui 1990 faptul ca fusesera arestate ilegal incepand cu 16 decembrie 1989, pana in 10 ianuarie 1990. Surprinzator si in acelasi timp terifiant, numarul victimelor a crescut spectaculos (de aproximativ 10 ori) dupa fuga dictatorilor Elena si Nicolae Ceausescu, cei impuscati cu munitie de razboi provenind atat din randurile civililor chemati la lupta prin intermediul posturilor nationale de radio si televiziune, dar si din trupele Armatei, Securitatii si Militiei.
Nici una din victimele sau luptatorii din perioada Revolutiei nu a fost identificata de procurorii militari care au efectuat cercetari in dosarul revolutiei ca terorist sau facand parte din organizatii ale altor state.”
„Un singur exemplu este elocvent pentru ilustrarea consumului deosebit de mare de munitie pe durata desfasurarii actiunilor de lupta. Astfel, potrivit raportului UM 01046 Bucuresti, in perioada cand unitatea a actionat in municipiul Bucuresti (22 decembrie-28 decembrie 1989), s-au consumat urmatoarele cantitati de munitie: 53 920 gloante de calibrul 7.62 mm; 1566 bucati gloante obisnuite de pistol; 136 850 bucati de gloante calibru lung 7,62 mm; 15 015 bucati munitie de calibrul 12.7 mm; 1066 bucati de munitie 14.5 mm; 179 bucati de cartuse de iluminare -26 mm; 207 bucati de munitie de semnalizare calibrul 26 mm; 3 lovituri explozive. In aceeasi zona, UM 01060 Bucuresti a executat 27 lovituri explozive cu tunul de pe tanc.”http://www.asociatia21decembrie.ro/2009/01/dosarul-revolutia-1989/

22 - 23 decembrie 1989

_________________________

Pe 23 decembrie încep primele înmormântări ale celor uciși. Fotografia de mai jos este luată la Cimitirul Eroilor.
Într-un al doilea material, voi reveni cu fotografii ale aceluiași Dinu Lazăr, care ilustrează manipularea criminală, pusă în scenă de Televiziunea Română și de noua conducere a României, și care dus la mult mai multe morți decât pricinuise aparatul represiv al lui Ceaușescu până pe 22 decembrie 1989.

23 decembrie 1989 Cimitirul Eroilor

Publicat în Fotografii, Recuperarea Istoriei | Etichetat , , | 2 comentarii

MEMORANDUM către Președintele României, Klaus Iohannis

Victor PotraCred că acum există o șansă să trăim într-o țară normală, unde cultura și istoria sunt respectate. Și trebuie să spunem acest lucru cu voce tare, să se știe ce dorim. Consider acest Memorandum un gest de civism, înainte de orice.

Citiți și, dacă sunteți de acord, semnați și dați mai departe.

 

MEMORANDUM către Președintele României, Klaus Iohannis

 

Domnule Președinte Klaus Iohannis,

Noi, românii care v-am acordat votul pe 16 Noiembrie 2014, dorim să rostim răspicat, încă de la începutul mandatului dumneavoastră, care sunt așteptările noastre de la Președintele României.

V-am ales pentru că dorim schimbarea sistemului politic din România, pentru că dorim un președinte care să fie reprezentantul intereselor noastre, pentru că ne vrem țara înapoi. Ne-am luat-o și vom avea grijă să o păstrăm.

În calitatea noastră de alegători care v-au delegat puterea pe baza reprezentării democratice, vă cerem următoarele:

  1. Continuați lupta anti-corupție! Protejați DNA de orice imixtiune politică, susțineți independența justiției. Asigurați-vă prin toate mijloacele pe care le aveți la dispoziție că toate persoanele care au săvârșit fapte de corupție vor fi anchetate și pedepsite, indiferent de partidul din care fac parte.
  2. Împotriviți-vă cu toată energia ca românii să mai fie vreodată umiliți de propriul lor guvern, așa cum s-a întâmplat la aceste ultime alegeri. Dreptul tuturor românilor la vot nu este o pomană opțională acordată de guvernanți, ci un drept fundamental, câștigat prin confruntare directă cu o dictatură comunistă. Folosiți-vă poziția de arbitru pentru a împiedica pe viitor abuzuri cum au fost cele la care au fost supuși românii din Diaspora.
  3. Asigurați în mod ferm orientarea euro-atlantică a României, politică și economică. Dezvoltați legăturile cu statele membre UE și NATO, profitați de capitalul de imagine pe care îl aveți acum, pentru a asigura un loc demn și o poziție corectă a României în cadrul relațiilor internaționale.
  4. Sprijiniți, pe cât vă permit prerogativele funcției, reîntoarcerea prosperității în România. Deveniți garanția unui mediu economic sănătos și corect, comunicați mesajul de schimbare în afara țării, atrageți investitorii străini prin oferta unui parteneriat onest, asumați-vă rolul de motor care să permită absorbția eficientă și completă a fondurilor europene pentru dezvoltare.
  5. Militați pentru scoaterea de sub control politic a unor instituții fundamentale, destinate să apere poporul și statul român în întregul lor, nu o clică politică. Vorbim aici de Serviciile de Informații, de Avocatul Poporului, de CNA, și exemplele pot continua.
  6. Protejați învățământul și cultura română. Oamenii educați sunt oameni greu manipulabili, care știu să gândească cu capul lor și să facă alegeri corecte. Oamenii care simt că aparțin unei culturi vii sunt oameni cu identitate, mândri și dispuși să lupte pentru libertate. Nu mai lăsați ca școala să fie batjocorită, ca întreaga cultură română să fie doar o șpagă dată unui partid sau altul, pentru o derizorie majoritate parlamentară. Chiar dacă prerogativele nu vă permit să interveniți direct, deveniți purtătorul de cuvânt al acestor două instituții fundamentale pentru supraviețuirea poporului român în lumea globalizată în care trăim.
  7. Sprijiniți renașterea societății civile. Cultivați dialogul cu ONG-urile care există și sprijiniți apariția altora noi, care să reprezinte cât mai bine diversitatea de interese a tuturor românilor. Înființați la Președinție un Secretariat dedicat abuzurilor, la care ONG-urile sau simpli cetățeni nedreptățiți să poată apela ca la o instanță morală, ca la o voce puternică, care să împiedice trecerea sub tăcere a exceselor puterii executive.
  8. Promovați schimbarea sistemului politic din România, care acum permite unor partide mamut să aibă monopolul asupra jocului democratic. Un referendum perfect valid a cerut reducerea numărului de parlamentari. Aplicați rezultatele acestui referendum sau cereți organizarea unuia nou. Militați pentru modificarea legii de înființare a partidelor, în conformitate cu legislația modernă europeană. Este nefiresc ca pentru înființarea unui partid să ai nevoie de 25 de mii de semnături, din 17 județe. Cetățenii români trebuie să aibă dreptul de a se organiza ușor în structuri care să militeze pentru idealuri sau doctrine politice, pe care să aibă șansa de a le duce în parlament, dacă câștigă suportul alegătorilor. Vă atragem atenția că actuala lege a înființării partidelor stă la baza sistemului politic corupt din România. Nu poți intra în politică dacă nu te înregimentezi într-un partid deja existent, și nu poți promova dacă nu faci compromisurile care mai apoi te vor lega de mâini și picioare, ca politician. Este esențial să opriți acest cerc vicios.

Acesta este mandatul pe care vi-l încredințăm. Așteptăm și semnătura dumneavoastră pe acest memorandum, astfel încât să știm cu adevărat că românii și-au angajat un președinte care promovează lucrul bine făcut.

Scris astăzi, 17 noiembrie 2014, în numele speranței pe care am investit-o în dumneavoastră

de către Victor Iulian Potra

și transmis pe Internet cetățenilor români care au reușit să-și ia țara înapoi.

Semnați Memorandumul online la adresa:

www.petitieonline.com/memorandum_catre_presedintele_romaniei_klaus_iohannis

 

 

Publicat în Altceva-uri | Etichetat , | 2 comentarii

Mănăstirea Horezu (Vâlcea) 1938, mormântul lui C. Brâncoveanu

Vederea din 1938 poartă pe spate inscripția „Praelitul Domnitorului C. Brâncoveanu”, fotografia fiind realizată la Mănăstirea Horezu, din Vâlcea, de către fotograful J. Fischer din Sibiu.

Este vorba de mormântul pe care Constantin Brâncoveanu și-l pregătise pentru veșnică odihnă, el fiind și ctitorul Mănăstirii Horezu. Mormântul a rămas nefolosit deoarece, așa cum bine se știe, domnitorul român a fost mazilit și executat la Înalta Poartă în 1714. Rămășițele sale au fost prezumat recuperate de văduva sa, Marica, și îngropate la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.

De remarcat îngrijirea mormântului de către măicuțe, acesta fiind un loc de pelerinaj important începând cu secolul XVIII.
Fotografia pare inedită în spațiul virtual.
În privința cuvântului „praelit” mărturisesc că nu am găsit nici o referință pe internet (!!!). Poate fi un derivat al cuvântului latin ”praelitus”, care este o conjugare a verbului „praelĭno”. Nu știu foarte bine latina (verbul înseamnă „ungere”, „lubriefere”), dar poate avea legătură cu uleiul din candele, care rămâneau mereu aprinse, deci ar putea fi locul de veghe pentru domnitorul Constantin Brâncoveanu.

Manastirea Horezu - Valcea - 1938 - mormântul lui C. Brâncoveanu
.

Manastirea Horezu - Valcea - 1938 carte poștală verso

Publicat în Clădiri, peisaje., Recuperarea Istoriei | 2 comentarii

Susține Cutia cu vechituri

Precum bine știți, Cutia cu vechituri este un proiect independent, nesusținut de nici o organizație, privată sau de stat. Date fiind condițiile din România de astăzi, prețul pe care ar trebui să-l plătesc pentru a obține un asemenea sprijin este prea mare: ar fi însăși independența acestui proiect și intrarea într-un sistem de șpăgi pe care îl disprețuiesc profund.

Am nevoie de ajutorul vostru pentru a putea continua și dezvolta această bază de date cu informații, documente și fotografii care pot să contribuie la întregirea istoriei și culturii noastre. Sunt necesare fonduri pentru următoarele:
1. Amenajarea unui spațiu adecvat pentru păstrarea și inventarierea arhivei George Potra.
2. Achiziționarea uni scanner și a unui laptop decente.
3. Înregistrarea unui domeniu „ .ro”, achiziționarea unui pachet de găzduire online și mutarea site-ului pe acest spațiu de găzduire (încep să mă apropii de limita celor 3 Gb gratuiți de la WordPress).
4. Un minim de venit pentru a-mi putea dedica cel puțin 50% din timp acestei activități laborioase, care presupune nu doar scanarea și postarea online a fotografiilor și documentelor, ci și clasificarea și înregistrarea fișelor și notelor lui George Potra.

Mulțumesc tuturor iubitorilor de cultură și istorie românească care vizitează acest site.

Victor Potra

Donează și susține Cutia cu vechituri

Publicat în Altceva-uri | Etichetat , , , , , | 6 comentarii

Centură de castitate din sec. XVI, Muzeul Cluny. Carte poștală sec. XIX – sec. XX

Carte poștală de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX, înfățișând o centură de castitate din secolul XVI, aflată la Muzeul Cluny (Musée de Cluny, Muzeul național dedicat Evului Mediu din Paris).
Asemenea cărți poștale cu imagini aluzive erau foarte apreciate în epocă (vezi și Eşti măgar, musiu!).
Colecţia istoricului George Potra.

Centură de castitate din sec. XVI, Muzeul Cluny. Carte poștală sec. XIX - sec. XX.

Centură de castitate din sec. XVI, Muzeul Cluny. Carte poștală sec. XIX – sec. XX.

Centură de castitate din sec. XVI, Muzeul Cluny. Carte poștală sec. XIX - sec. XX. Verso.

Centură de castitate din sec. XVI, Muzeul Cluny. Carte poștală sec. XIX – sec. XX. Verso.

Publicat în Fotografii, Varia | Etichetat , , , , , , , , , | 4 comentarii

2014: 95 de ani de la eliberarea Budapestei de sub jugul comunist al lui Kun de către armata română.

Istoria pe scurt a contextului istoric în care armata română ocupă Budapesta în august 1919. Este prezent și un bogat material documentar, constând în fotografii de epocă.

Ţărănista. Blog de naţional-ţărănistă în spiritul lui Maniu şi Mihalache

Few people remember today that Hungary was for a short while a Soviet Republic – between March and August 1919. In early August 1919, the Romanian army occupied Budapest and put an end to Béla Kun’s communist regime of terror.

___________________________________

La începutul lunii august a anului 1919, armata română intra în Budapesta,  capitala Republicii Sovietice Ungaria (Magyarországi Szocialista Szövetséges), instaurată la 21 martie 1919 – al doilea stat comunist înfiinţat în Europa, după Rusia Sovietică.

După încercarea de lovitură de stat din 24 iunie 1919, menită să răstoarne regimul comunist – condus de Béla Kun – sub care Ungaria căzuse, asupra poporului maghiar s-a abătut Vörösterror-Teroarea Roşie: tribunalele „revoluţionare” au început să execute cetăţeni suspectaţi că ar fi participat la încercarea de puci.

Teroarea revoluţionară” fusese enunţată şi susţinută cu abnegaţie de ideologi ai regimului comunist, precum Georg Lukács sau Tibor Szamuely. Acesta din urmă îi…

Vezi articol original 336 de cuvinte mai mult

Publicat în Povești, Recuperarea Istoriei | Etichetat , | 3 comentarii

Gărzile Iuliu Maniu – o istorie

Din această scurtă istorie putem vedea cât de aproape a trecut Partidul Național Țărănesc, în perioada interbelică, pe lângă constituirea unor formațiuni paramilitare care ar fi putut constitui un element de forță armată în peisajul politic al vremii.

Iuliu Maniu si ALexandru Vaida Voievod în 1918

Iuliu Maniu si ALexandru Vaida Voievod în 1918

Fără a fi un admirator necondiționat al lui Maniu, nu pot să nu remarc înțelepciunea politică de care a dat dovadă, acceptând și chiar solicitând desființarea Gărzilor. În condițiile unui conflict intern dur cu Vaida și ale unor amenințări la adresa vieții sale, din partea legionarilor, pe care înclinăm să le considerăm reale, Iuliu Maniu rezistă tentației acestui atu al unei armate particulare și alege să prezerve, cu toate riscurile, jocul democratic. Este unul dintre momentele în care liderul PNȚ face dovada atât a flerului politic, cât și a atașamentului la democrație. Dacă Gărzile ar fi fost păstrate, este foarte posibil ca PNȚ să fi derapat apoi spre o formațiune politică ultranaționalistă, asemeni legionarilor. În acest caz, scopul nu poate scuza mijloacele, căci acestea riscă să îl distrugă în însăși esența sa. Faptul că Maniu înțelege atât de bine acest lucru, îl distinge între personalitățile politice ale perioadei interbelice.

Ţărănista. Blog de naţional-ţărănistă în spiritul lui Maniu şi Mihalache

În contextul românesc interbelic, marcat de ascensiunea mişcărilor extremiste –  unele dintre ele paramilitare – care agitau „la drumul mare problema naţională cu pistolul şi ciomagul”  (Cicerone Ioniţoiu), într-o perioadă în care asasinatul se prefigura ca metodă de luptă „politică” (prim-ministrul I.G. Duca fusese asasinat în 1933 de Nicadoriilegionari), apar informaţii din „surse de încredere” ale apropiaţilor lui Iuliu Maniu, conform cărora liderul ţărănist avea să fie, la rândul său, ţinta unui asasinat. Confirmarea zvonurilor avea să vină ulterior printr-o ştire de la Radio Budapesta, citat de ziarul România Nouă, la 23 iunie 1934.

În aceste condiţii, fruntaşul naţional-ţărănist Cornel Bianu convoacă tineretul partidului la o consfătuire, cu privire la „unele intențiuni infame ale unor anumite cercuri și cari privesc persoana dlui Iuliu Maniu„. Astfel începe istoria Gărzilor lui Iuliu Maniu, de la a căror înfiinţare se împlinesc anul acesta 80 de ani:

Vezi articol original 1,517 cuvinte mai mult

Publicat în Povești, Recuperarea Istoriei | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Moştenirea noastră culturală faţă cu statul român handicapat

Jaful obiectelor de patrimoniu din Romania: „în câţiva ani (foarte puţini!), poporul acesta va fi lipsit în întregime de moştenirea sa culturală”.

Ţărănista. Blog de naţional-ţărănistă în spiritul lui Maniu şi Mihalache

Despre patrimoniul naţional mobil

Din cele vreo 500 de „plăcuţe dacice” din plumb ajunse în custodia statului român au mai rămas astăzi treizeci şi ceva, aruncate prin subsolurile Institutului Vasile Pârvan. Nici nu importă să sunt falsuri au ba, ele sunt (ar fi putut fi) obiecte de studiu şi de cercetare, potenţiale exponate (controversate, da, dar cu atât mai aducătoare de public) aflate în păstrarea statului. Din care păstrare au fost substrase nu se ştie când, cum şi de către cine.

Din Biblioteca Pedagogică – găzduită de BCU – au dispărut, în aceleaşi condiţii misterioase, aproape 34.000 de volume, din care circa 4000 cărţi vechi şi de patrimoniu  . Fondul de carte veche găzduit de această bibliotecă figurează cu o valoare contabilă totală de nici 30 lei (28,98 RON valoarea totală a 181 cărţi vechi). Destul de firesc, având în vedere că în Biblioteca Naţională…

Vezi articol original 780 de cuvinte mai mult

Publicat în Altceva-uri | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Conspiraţia tăcerii: Muzeele României dispar, statul – incapabil să le salveze

Încă 50 de muzee sunt în situația Muzeului Literaturii Române. Această guvernare, indiferent de coloratura politică, duce România către non-identitate culturală!

Ţărănista. Blog de naţional-ţărănistă în spiritul lui Maniu şi Mihalache

La 4 aprilie 2013, Asociaţia de Ştiinţe Etnologice din România (ASER) anunţa succesul unei petiţii  care atenţiona autorităţile statului asupra „pericolului în care se află muzeele din România în urma pierderii sediilor în care funcţionează” şi propunea ca „prin adoptarea unor iniţiative legislative să contracareze această stare de fapt„.

Petiţia a beneficiat şi de sprijinul ICOM(International Council of Museums) şi al ICOMOS(International Council of Monuments and Sites), prin Comitetele lor naţionale din România – organizaţii care şi-au arătat „îngrijorarea faţă de pierderea continuă a spaţiilor muzeale„, arătând că statul român „este dator să găsească soluţii pentru ca cetăţenii săi să se poată bucura de ansamblul drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum sunt ele înscrise în convenţiile internaţionale şi în Constituţia României„.

Succesul semnalat a fost, de fapt, un semi-succes: iniţial, legea  prevedea un termen de menţinere a afectaţiunii de interes…

Vezi articol original 822 de cuvinte mai mult

Publicat în Altceva-uri | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Poezia în stradă. Protest poetic pentru susţinerea MNLR

„Poezia în stradă”

Ultima lectură de poezie la Muzeul Naţional al Literaturii Române.
Protest cultural faţă de evacuarea MNRL.
15 iunie 2014, pe treptele MNLR.
Au citit poezii:
Mihail Gălăţanu, Stoian G. Bogdan, Lucian Vasilescu, Dan Iancu, Adrian Pârvu, Leonard Ancuţa, Mugur Grosu, Octavian Soviany, Paul Vinicius.
Lectura din poeţii dispăruţi – Iulia Georgeta Popescu.

Publicat în Altceva-uri, Video / Audio | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii